Observație, nu ornament
Uvertura descrie Arta Decorativă ca pe un limbaj al culorii, liniei, suprafeței și compoziției, prin care percepția poate fi păstrată pentru a fi întâlnită de altcineva. Arta lui Alex Mănole concretizează acest principiu. Directorul școlii îl laudă pentru că tratează observația drept muncă, nu ornament.
Imaginile sale nu cer ca Iașul să pară mai măreț decât este. Se opresc asupra suprafețelor ignorate, trecătorilor și structurilor urbane obișnuite. Gestul artistic este unul al atenției: să vezi ceea ce există deja și să-l faci și pe altul să privească din nou.
„Fațade Fantomă” reunește trei studii în cărbune ale vitrinelor vechi și ale unui portal arcuit din Iași. Tencuiala crăpată și zidăria expusă dezvăluie afecțiunea lui Alex pentru arhitectura discretă a orașului.
Ilustrație editorială Vraja Adevărată după creațiile lui Alex Mănole · © True Charm SRL
Un oraș păstrat în fragmente
Când vorbește despre propria practică, Alex începe cu clădirile. Liniile acoperișurilor, cablurile tramvaielor și pereții reparați neglijent apar înaintea oamenilor. Ordinea contează: orașul nu este un simplu decor, ci o arhivă a folosirii, reparațiilor, mișcării și neglijenței.
Recunoaște și etica privirii. Observația poate deveni însușire dacă micșorează subiectul. Maturitatea sa artistică nu constă în dreptul de a lua totul pentru sine, ci în conștiința că privirea aduce responsabilitate. Lucrarea poate rămâne dezordonată și complicată, fără a fi lustruită într-o poveste mai simplă despre Iași și locuitorii săi.
„Tramvaiul 11 la amurg” surprinde un tramvai luminat lângă un pod de piatră cu trei arcade, în lumina violetă a înserării. Grafitul și laviul delicat păstrează căldura unei călătorii obișnuite prin Iași.
Ilustrație editorială Vraja Adevărată după creațiile lui Alex Mănole · © True Charm SRL
Arta ca mărturie
Saga așază expoziția de absolvire a lui Alex alături de redescoperirea unor lucrări atribuite lui Octav Băncilă, într-un dialog între memoria vizuală moștenită și o atenție proaspătă. În poveste, Alex primește Premiul Laureat Octav Băncilă, iar programul expoziției descrie arta ca pe o formă de mărturie despre oraș.
Acesta este firul care leagă lucrările sale: orașul trăiește prin detaliile sale mici, mereu schimbătoare, iar memoria devine mai bogată când un artist le observă.