Apărarea naturală a unei ctitorii medievale
Mănăstirea se afla pe un teren mai înalt într-un peisaj străbătut de ape. Raportul săpăturilor realizate de Panait și Turcu descrie un promontoriu de terasă joasă, în apropierea întâlnirii Văii Tânganului cu o veche albie a Dâmboviței, cu pădure spre nord și ape ori mlaștini pe mai multe laturi. Obstacolele naturale contribuiau la protecția așezământului.
O adâncitură cu apă din Pădurea Cernica de astăzi surprinde întâlnirea mereu schimbătoare dintre arbori, terenurile joase și apă.
O adâncitură cu apă la umbra arborilor din Pădurea Cernica, surprinsă într-un eseu fotografic dedicat peisajului de toamnă.
Sursă: eseul fotografic al lui Marius Petrini
Apele și malurile ținutului Cernica
Lacul Cernica aparține sistemului hidrografic actual al Colentinei. Malurile împădurite, terenurile joase și întinderile liniștite de apă dezvăluie frumusețea peisajului umed din această regiune.
Repertoriul Arheologic Național consemnează amplasamentul mănăstirii medievale Tânganu sub denumirile Pădurea Tânganu / La Biserică / La Cantoare. Relatarea săpăturilor realizate de Panait și Turcu, împreună cu planurile arheologice, aduce la lumină cursurile de apă și cadrul natural al vechii ctitorii.
Mal împădurit al unui lac din zona Cernica, fotografiat în aprilie 2013. Arborii și terenurile joase se întâlnesc cu apa liniștită.
Fotografie: MAVone · 11 aprilie 2013 · CC BY 3.0 · Wikimedia Commons
Accesul printre terenuri și ape
În relatarea vizitei din 1657, Paul de Alep descrie apropierea de Tânganu cu barca. Apa modela căile de acces, izolarea și protecția naturală a mănăstirii. Drumul înierbat din fotografia peisajului Cernica oferă o privire asupra terenului deschis care coboară spre mal.
Fotografie: fusion-of-horizons · CC BY 2.0 · Sursă Wikimedia Commons · Licență
Rapoartele arheologice, hărțile istorice și planurile măsurate ajută la reconstituirea legăturii dintre mănăstire și cursurile de apă din jurul Tânganului.
Drum înierbat pe malul unui lac din zona Cernica, într-un reportaj arheologic ilustrat din 2012.
Sursă: Cercul de stele