Valea Bistriței înainte și după inundare
Apa întunecată de lângă Ceahlău este lacul de acumulare creat prin amenajarea hidroenergetică Bicaz, pe Bistrița. Lucrările din anii 1950 au impus strămutarea comunităților din vale. Muzeul Național al Satului consemnează că au fost afectate 22 de sate și că peste 18.000 de oameni au fost nevoiți să-și părăsească gospodăriile, care urmau să dispară sub apele viitorului lac. Răpciuni s-a numărat printre așezările dispărute sau strămutate.
Pentru multe familii, mutarea a însemnat dezmembrarea propriu-zisă a gospodăriilor. Acolo unde a fost posibil, casele au fost desfăcute și reconstruite deasupra viitorului nivel al apei. Bisericile, icoanele și obiectele din gospodării au fost mutate când au putut fi salvate. Și cimitirele au trebuit strămutate înainte de ridicarea apelor, astfel încât proiectul a însemnat nu doar pierderea locuințelor, ci și mutarea mormintelor mai multor generații și dispariția unei geografii păstrate în memoria comunităților.
Un martor deosebit de concret al acestei istorii este biserica de lemn a Sfinților Arhangheli din Răpciuni, datată 1773. A fost demontată în 1958 și transferată la Muzeul Național al Satului din București înainte ca lacul de acumulare să acopere vechiul peisaj al satului.
Lacul de astăzi poartă, așadar, două istorii: cea a unui important proiect hidroenergetic românesc și memoria trăită a comunităților ale căror drumuri, ogoare, case, biserici și morminte au fost mutate sau acoperite de ape pentru a-l crea.
Biserica de lemn a Sfinților Arhangheli, construită inițial la Răpciuni în 1773, se păstrează la Muzeul Național al Satului din București. Clădirea a fost demontată în 1958, înainte de inundarea văii, și reconstruită ca monument de muzeu, salvând biserica de lemn, dar despărțind-o de comunitatea sa.
Fotografie: Joe Mabel, 9 octombrie 2024 · CC BY-SA 4.0
Surse și lecturi suplimentare
Hangu înainte de lacul de acumulare
Înainte de amenajarea lacului de acumulare Bicaz, Hangu și așezările învecinate de pe Valea Bistriței aveau propriile biserici, școli, ateliere și locuri de întâlnire. O fotografie de arhivă cu săteni și lucrători lângă biserica mare, încă neterminată, din Gura Hangului amintește de oamenii și instituțiile acestei comunități înaintea strămutărilor din anii 1959–1960.
Chipurile adunate în jurul bisericii dau o dimensiune umană unei istorii povestite adesea prin planuri inginerești și hărți ale lacului de acumulare. Ele păstrează o clipă din viața satului care anima odinioară valea.
Săteni și constructori adunați lângă biserica din Gura Hangului, o imagine a vieții comunității de pe Valea Bistriței înaintea construirii lacului de acumulare Bicaz.
Fotografie de arhivă: colecția Fundației Culturale Gavriil Galinescu / iMAGO Romaniae